Cand se planteaza ciresii si ce conditii trebuie respectate?

Cand se planteaza ciresii, asta te ai intrebat. Ei bine, ei se plantează cel mai bine toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara devreme, înainte ca pomul să pornească în vegetație.

Asta este regula generală.

Dar momentul exact depinde de vreme, de zona în care locuiești și de tipul de pom pe care îl cumperi. Un cires cu rădăcină nudă nu se plantează la fel ca unul la ghiveci. Iar un pom plantat într-o zonă rece are alte riscuri decât unul plantat într-o zonă mai blândă.

Pe scurt, nu alegi data după calendar, ci după condițiile din teren.

Mai jos găsești perioadele potrivite, diferențele dintre plantarea de toamnă și cea de primăvară, plus regulile care te ajută să nu pierzi pomul după plantare.

Care este perioada potrivită pentru plantarea cireșilor?

Cireșii se plantează în perioada de repaus vegetativ. Asta înseamnă că pomul nu trebuie să aibă frunze active, flori sau creșteri noi.

În România, cele mai bune perioade sunt:

• toamna, de obicei din octombrie până în noiembrie, după ce frunzele au căzut;
• primăvara, de obicei din martie până la început de aprilie, înainte ca mugurii să se deschidă.

Perioada diferă de la o zonă la alta. În sud și vest, sădirea poate începe mai devreme toamna și mai devreme primăvara. În zonele de deal, munte sau în zone cu îngheț târziu, sădirea se mută mai aproape de momentul în care solul permite lucrarea.

Important este ca solul să nu fie înghețat, foarte ud sau lipicios.

Plantarea cireșilor toamna

Plantarea de toamnă este, în multe cazuri, cea mai bună variantă pentru cireși.

Pomul intră în iarnă deja așezat în sol. Rădăcinile au timp să se fixeze, iar primăvara pornește mai bine în vegetație.

Toamna este potrivită mai ales când:

• solul nu este înghețat;
• temperaturile sunt încă pozitive;
• pomul a intrat în repaus;
• zona nu are ierni foarte dure imediat după plantare.

Un avantaj clar este umiditatea naturală. Toamna și iarna, solul păstrează mai bine apa. Pomul are nevoie de mai puțină udare decât primăvara.

Totuși, sădirea de toamnă nu este ideală în orice loc.

În zonele cu ger puternic, vânt rece sau sol greu, pomii tineri pot suferi peste iarnă. Acolo trebuie protejați mai bine sau plantați primăvara.

Plantarea cireșilor primăvara

Sădirea de primăvară este potrivită în zonele reci sau acolo unde iarna vine repede și poate afecta pomii tineri.

Primăvara, cireșii se plantează cât mai devreme, după ce solul s-a dezghețat și poate fi lucrat. Pomul trebuie plantat înainte ca mugurii să pornească.

Dacă întârzii prea mult, pomul intră în vegetație cu rădăcinile încă nefixate. Asta îl poate slăbi, mai ales dacă urmează zile calde și uscate.

Sădirea de primăvară cere mai multă atenție la udare. Solul se usucă mai repede, iar pomul are nevoie de apă ca să formeze rădăcini noi.

Este o variantă bună, dar fereastra de sădire este mai scurtă decât toamna.

Cum alegi momentul corect în funcție de vreme și zonă?

Momentul corect pentru plantare se alege după sol, temperatură și riscul de îngheț.

Calendarul ajută, dar nu decide singur. Poți avea o toamnă lungă și blândă sau o primăvară rece, în care solul rămâne greu de lucrat până târziu.

Cireșul se plantează când pomul este în repaus, iar solul permite prinderea rădăcinilor. Dacă solul este înghețat, plin de apă sau tasat, plantarea se amână.

Un pom plantat într-un moment nepotrivit nu moare mereu imediat. Uneori pornește slab, crește greu și devine mai sensibil la secetă, boli sau ger.

Ce temperaturi trebuie să fie la plantare?

Cireșii se plantează când temperaturile sunt pozitive, iar solul nu este înghețat.

În practică, cel mai sigur este ca temperatura solului să fie peste punctul de inghey, iar vremea să permită câteva zile fără ger puternic după plantare.

Nu planta cireșul când:

• solul este înghețat la suprafață sau în adâncime;
• groapa se umple cu apă;
• Pământul se lipește în bulgări mari și grei, ceea ce poate afecta dezvoltarea pomilor.
• urmează ger puternic imediat după sădire;
• pomul are deja muguri porniți, în cazul celor cu rădăcină nudă.

La sădirea de toamnă, pomul are nevoie de timp să se așeze în sol înainte de frigul serios. De aceea, sădirea nu se lasă pentru mijlocul iernii.

La sădirea de primăvară, pomul trebuie pus în pământ înainte să înceapă creșterea activă. Dacă mugurii se deschid deja, rădăcina are mai puțin timp să susțină partea aeriană.

Cum influențează zona și riscul de îngheț?

Zona schimbă mult perioada de plantare.

În zonele mai calde, cum sunt sudul și vestul țării, ciresii se pot planta bine toamna. Solul rămâne lucrabil mai mult timp, iar pomul are șanse bune să se prindă până la venirea frigului.

În zonele reci, de deal înalt sau de munte, sădirea de primăvară poate fi mai sigură. Acolo, pomii tineri pot fi afectați de ger, mai ales dacă iarna vine brusc după sădire.

Contează și microclimatul din grădină.

Un loc deschis, expus la vânt rece, nu se comportă la fel ca un loc protejat. Un teren jos, unde se adună aerul rece, poate avea înghet mai des decât o zonă ușor înclinată.

Pentru ciresi, riscul de inghet contează în două momente:

• după plantare, când pomul tânăr nu este încă bine fixat;
• primăvara, când florile pot fi afectate de înghețurile târzii.

Din acest motiv, nu alege locul doar după spațiu. Alege-l și după cât de expus este la frig, vânt și băltire.

Ce tip de cireș plantezi?

Cireșii se pot cumpăra, de obicei, în două forme: cu rădăcină nudă sau la ghiveci.

Diferența contează mult.

Nu doar prețul se schimbă, ci și perioada în care îi poți planta, modul de manipulare și grija de după sădire.

Cireși cu rădăcină nudă

Cireșii cu rădăcină nudă se vând fără pământ pe rădăcini. Sunt scoși din pepinieră în perioada de repaus și se plantează tot atunci.

Aceștia se plantează, de regulă, toamna sau primăvara devreme.

Este varianta clasică pentru livezi și grădini, dar cere puțină atenție. Rădăcinile nu trebuie lăsate la aer, soare sau vânt. Dacă se usucă, pomul se prinde mai greu.

Înainte de plantare, rădăcinile se verifică și se scurtează ușor dacă sunt rupte sau foarte lungi. Nu se taie agresiv.

Un cireș cu rădăcină nudă trebuie plantat cât mai repede după cumpărare. Dacă nu îl poți planta în aceeași zi, se ține temporar cu rădăcinile acoperite cu pământ umed.

Aici apare o greșeală des întâlnită: pomul este cumpărat, apoi lăsat câteva zile sprijinit de un perete, cu rădăcinile descoperite.

Asta poate afecta prinderea.

Ciresi la ghiveci sau container

Cireșii la ghiveci au rădăcinile prinse într-un balot de pământ. Din acest motiv, suportă mai bine mutarea.

Aceștia pot fi plantați într-o perioadă mai lungă, din primăvară până toamna, dacă solul permite lucrarea și vremea nu este extremă.

Totuși, cea mai bună alegere rămâne plantarea în perioade mai blânde: primăvara devreme sau toamna.

Evită sădirea în mijlocul verii, mai ales pe căldură mare. Pomul poate pierde apă repede, iar rădăcinile au nevoie de timp ca să treacă din balot în solul din grădină.

La plantare, balotul nu se sparge complet. Se slăbește doar ușor, dacă rădăcinile sunt foarte încolăcite pe marginea ghiveciului.

După sadire, ciresii la ghiveci au nevoie de udare atentă. Balotul vechi se poate usca diferit față de solul din jur. De aceea, nu este suficient să uzi doar la suprafață.

Ce soiuri de cireși poți planta?

Tipul de cireș contează la fel de mult ca perioada de plantare.

Unii ciresi rodesc mai devreme, alții mai târziu. Unii au nevoie de alt soi în apropiere pentru polenizare. Alții pot lega fructe singuri, dar tot produc mai bine dacă au polenizatori potriviți.

Alegerea soiului influențează spațiul, perioada de recoltare, sensibilitatea la îngheț și șansele de rodire.

Cireși timpurii, de sezon și târzii

Cireșii se pot grupa după perioada în care se coc fructele.

Ciresii timpurii Fac fructe mai devreme, de obicei spre final de mai sau început de iunie, în funcție de zonă și vreme, dar este important să fie plantați între pomi fructiferi la o distanță de 4 metri. Sunt căutați pentru că dau primele cireșe din sezon.

Cireșii de sezon rodesc în perioada principală de recoltare. De multe ori, aceștia sunt aleși pentru grădini deoarece oferă un echilibru bun între producție, gust și adaptare.

Ciresii târzii ajung la maturitate mai spre finalul sezonului. Pot fi utili dacă vrei să prelungești perioada în care ai cireșe proaspete.

Pentru o grădină mică, un singur pom fructifer trebuie ales cu mai multă grijă. Pentru o livadă sau o curte mai mare, poți combina soiuri cu perioade diferite de coacere.

Așa nu ai toată recolta în același timp.

Ciresi altoiți pe portaltoi diferiți

Majoritatea cireșilor cumpărați din pepiniere sunt altoiți. Asta înseamnă că soiul de cireș este prins pe un portaltoi.

Portaltoiul influențează mai multe lucruri:

• cât de mare va crește pomul;
• cât spațiu are nevoie;
• cât de repede intră pe rod;
• cât de bine se adaptează la sol;
• cât de ușor se întreține.

Un cireș altoit pe portaltoi viguros poate deveni mare și are nevoie de mai mult spațiu. Este potrivit pentru grădini mari sau livezi clasice.

Un cireș altoit pe portaltoi cu vigoare mai redusă rămâne mai compact. Se poate întreține mai ușor, dar are nevoie de susținere, udare și sol bun.

Aici merită să verifici eticheta pomului, nu doar numele soiului. Două cireșe cu același soi pot crește diferit dacă sunt altoite pe portaltoi diferiți.

Cireși autofertili și ciresi care au nevoie de polenizator

Unii cireși sunt autofertili. Aceștia pot lega fructe cu propriul polen.

Alți ciresi sunt autosterili sau au nevoie de un soi compatibil în apropiere. În acest caz, un singur pom poate înflori frumos, dar poate produce puține fructe dacă nu are polenizator potrivit.

Asta este una dintre cele mai frecvente confuzii la ciresi.

Floarea nu înseamnă automat rod.

Dacă plantezi un singur cireș în curte, caută un soi autofertil sau verifică dacă există alți ciresi compatibili în apropiere. Dacă plantezi mai mulți, alege soiuri de cireș care înfloresc în aceeași perioadă și se pot poleniza între ele.

Pentru rezultate mai bune, nu te baza doar pe faptul că „mai sunt ciresi prin zonă”. Întreabă la pepinieră ce polenizator se potrivește pentru soiul ales.

Ce condiții trebuie să îndeplinească locul de plantare?

Cireșul are nevoie de un loc luminos, aerisit și bine drenat.

Nu este un pom potrivit pentru zone umbrite, soluri grele sau locuri unde apa băltește după ploi. Poate porni bine la început, dar problemele apar în timp: creștere slabă, rădăcini afectate, boli și rod puțin.

Locul ales contează pe termen lung. Un cireș nu se mută ușor după ce s-a prins și a început să crească.

Solul potrivit pentru cireș

Cireșul preferă solurile fertile, afânate și bine drenate.

Solul trebuie să țină suficientă umiditate, dar să nu păstreze apa în exces. Rădăcinile ciresului nu suportă bine băltirea, mai ales în solurile grele, argiloase.

Un sol bun pentru cireș este:

• moderat fertil;
• ușor de lucrat;
• fără apă stagnantă;
• suficient de adânc pentru dezvoltarea rădăcinilor.

Dacă pământul este foarte compact, groapa de sădire nu rezolvă singură problema. Pomul poate crește bine în primul an săditor, apoi rădăcinile ajung în stratul dur din jur și dezvoltarea încetinește.

În solurile grele, ajută afânarea unei zone mai mari, nu doar săparea unei gropi adânci.

Lumina și spațiul necesar

Cireșul are nevoie de mult soare.

Alege un loc în care pomul primește lumină directă cea mai mare parte a zilei. La umbră, cireșul crește mai slab, formează mai puține flori și fructele se coc mai greu.

Spațiul contează la fel de mult.

Un cireș pe portaltoi viguros poate deveni mare. Are nevoie de loc pentru coroană, rădăcini și lucrări de întreținere. Dacă îl plantezi prea aproape de casă, gard sau alți pomi, coroana se va înghesui în timp.

Pentru soiurile cu vigoare mai mică, distanțele pot fi reduse, dar nu eliminate. Pomul tot are nevoie de lumină și aer.

Distanța față de alți pomi

Distanța de plantare depinde de portaltoi, in funcție de soi și forma de coroană.

Ca regulă practică, cireșii viguroși au nevoie de mai mult spațiu decât cei altoiți pe portaltoi cu vigoare redusă.

Într-o grădină obișnuită, păstrează suficient loc ca pomii să nu se umbrească între ei la maturitate. Nu calcula distanța după cum arată pomul la cumpărare. Un pom tânăr pare mic, dar coroana se poate extinde mult în câțiva ani.

Prea puțin spațiu duce la:

• lumină mai slabă în coroană;
• aerisire redusă;
• risc mai mare de boli;
• lucrări mai grele de tăiere și recoltare;
• fructe mai puține sau mai mici.

Dacă plantezi mai mulți ciresi, gândește schema de la început. Include și accesul pentru udare, tăieri, stropiri și cules.

Cum se plantează corect un cireș?

Cireșul se plantează corect când rădăcinile au contact bun cu solul, punctul de altoire rămâne deasupra pământului, iar pomul este udat bine după sădire.

Plantarea nu înseamnă doar să sapi o groapă și să pui pomul în ea.

Contează adâncimea, poziția rădacinilor, calitatea pământului și modul în care fixezi pomul. O greșeală mică la sădire poate afecta prinderea sau creșterea din primii ani.

Pregătirea gropii

Groapa trebuie să fie suficient de largă pentru ca rădăcinile să stea lejer.

Nu le îndoi forțat și nu le strânge într-un spațiu prea mic. Dacă rădăcinile sunt așezate greșit, pomul se prinde mai greu și poate crește slab.

Pentru un cireș tânăr, groapa se sapă de obicei mai lată decât masa radacinilor. Adâncimea se adaptează astfel încât pomul să ajungă la nivelul corect, nu mai jos decât a stat în pepinieră sau în ghiveci.

Pământul scos din groapă se mărunțește bine pentru a facilita dezvoltarea rădăcinilor pomilor. Dacă este foarte sărac, se poate amesteca cu mraniță bine descompusă sau compost matur.

Nu pune gunoi de grajd proaspăt direct pe rădăcini. Poate arde rădăcinile tinere și poate afecta prinderea.

Dacă solul este greu, nu face o groapă adâncă în care să se adune apa. Mai bine afânezi o zonă mai largă și îmbunătățești drenajul.

Așezarea pomului și poziția punctului de altoire

Pomul se așază drept, cu rădăcinile răsfirate natural.

La ciresii cu rădăcină nudă, rădăcinile trebuie să fie acoperite bine cu pământ fin. Scutură ușor pomul în timp ce adaugi pământ, ca solul să intre printre rădăcini și să nu rămână goluri mari de aer.

Punctul de altoire (inserție) trebuie să rămână deasupra nivelului solului.

De obicei, acesta se vede ca o mică umflătură sau schimbare de formă pe tulpină, aproape de bază. Dacă îl îngropi, pomul poate emite rădăcini din altoi, iar portaltoiul își pierde rolul. În timp, asta poate schimba vigoarea pomului și comportamentul lui.

Nu planta cireșul mai adânc ca să pară mai stabil.

Stabilitatea se face prin tasare ușoară, udare și, la nevoie, un tutore. Nu prin îngroparea tulpinii.

Udarea și fixarea după plantare

După plantare, cireșul se udă bine.

Apa ajută solul să se așeze în jurul rădacinilor și reduce golurile de aer. Chiar dacă pământul pare umed, udarea de la final rămâne necesară.

După ce apa intră în sol, poți completa cu pământ dacă nivelul a scăzut.

Pomul se fixează ușor, fără să fie strâns excesiv. Dacă zona este expusă la vânt sau pomul are tulpina subțire, se montează un tutore. Legătura trebuie să țină pomul stabil, dar să nu rănească scoarța.

La final, solul din jur se poate modela ușor ca să rețină apa la udări. Nu ridica pământul peste punctul de inserție.

O plantare bună se vede simplu: pomul stă drept, rădăcinile sunt acoperite, altoiul este deasupra solului, iar apa pătrunde în zona radacinilor.

Ce greșeli trebuie evitate la plantarea cireșilor?

Cele mai multe probleme apar din câteva greșeli simple: plantare prea adâncă, sol nepotrivit, udare slabă sau alegerea unui soi fără polenizator, cum ar fi stella.

Cireșul poate supraviețui și după o sădire greșită, dar asta nu înseamnă că va crește bine. Unele probleme se văd abia după 1-2 ani, când pomul stagnează sau rodește puțin.

O greșeală frecventă este sădirea în sol greu, unde apa băltește. Cireșul nu tolerează bine excesul de apă la rădăcină. Dacă terenul rămâne ud mult timp după ploi, locul nu este potrivit fără lucrări de drenaj sau afânare.

Altă greșeală este îngroparea punctului de inserție.

Punctul de inserție trebuie să rămână deasupra solului. Dacă ajunge sub pământ, pomul poate emite rădăcini din altoi, iar portaltoiul nu mai controlează corect creșterea.

La fel de importantă este udarea de după sădire. Unii evită udarea dacă pământul pare umed. Totuși, apa ajută solul să se lipească de rădăcini. Fără această udare, pot rămâne goluri de aer în groapă.

Mai apar probleme și când rădăcinile sunt îndoite sau înghesuite. Rădăcinile trebuie răsfirate natural. Dacă sunt prea lungi sau rupte, se scurtează curat, dar nu se taie mai mult decât este necesar.

O altă confuzie ține de soi.

Un cireș poate înflori bine, dar poate face puține fructe dacă are nevoie de polenizator și nu există un soi compatibil în apropiere. De aceea, alegerea soiului nu trebuie făcută doar după mărimea sau gustul fructelor.

Greșeli de evitat:

• plantarea în sol înghețat, foarte ud sau compact;
• sădirea prea adâncă;
• acoperirea punctului de inserție;
• lăsarea rădăcinilor nude la aer înainte de plantare;
• folosirea gunoiului de grajd proaspăt lângă rădăcini;
• sădirea într-un loc umbrit;
• sădirea prea aproape de alți pomi;
• alegerea unui soi fără să verifici polenizarea;
• lipsa udării după sădire.

Dacă eviți aceste greșeli, pomul are șanse mai bune să se prindă și să pornească sănătos în primii ani.

Ce îngrijiri sunt necesare după plantare?

După plantare, cireșul are nevoie de apă, protecție și o primă tăiere făcută corect.

Primele luni contează mult. Pomul trebuie să formeze rădăcini noi și să se adapteze la solul din grădină. Dacă este lăsat fără apă, mișcat de vânt sau ros de animale, prinderea poate fi afectată.

Îngrijirea de după sădirenu trebuie exagerată. Mai mult nu înseamnă mereu mai bine.

Prea multă apă, prea mult îngrășământ sau tăieri făcute greșit pot slăbi pomul.

Udarea în primele săptămâni

Cireșul se udă bine imediat după plantare, apoi se urmărește umiditatea solului.

Solul trebuie să fie reavăn, nu îmbibat cu apă. Dacă pământul rămâne ud mult timp, rădăcinile pot avea probleme. Dacă se usucă prea repede, pomul nu se prinde bine.

În primele săptămâni, udarea depinde de vreme:

• dacă plouă constant, nu uda în exces;
• dacă este cald și uscat, udă mai des;
• dacă solul este nisipos, apa se pierde mai repede;
• dacă solul este argilos, apa se păstrează mai mult.

Verifică solul la câțiva centimetri adâncime, nu doar la suprafață. Pământul poate părea uscat deasupra, dar poate fi umed în zona rădăcinilor.

La ciresii plantați primăvara, udarea cere mai multă atenție. Temperaturile cresc, iar pomul începe să consume apă pentru frunze și lăstari.

Protecția față de frig, secetă și rozătoare

Un cireș tânăr este mai sensibil decât un pom matur.

Toamna, după sadire, zona rădăcinilor se poate proteja cu un strat de mulci. Poți folosi frunze uscate, paie, compost matur sau scoarță, dar stratul nu trebuie lipit de trunchi.

Lasă puțin spațiu liber în jurul tulpinii. Dacă mulciul stă lipit de scoarță, poate păstra umezeală și poate favoriza probleme la bază, afectând sănătatea pomilor.

În zonele cu rozătoare sau iepuri, trunchiul se protejează cu plasă specială sau tub de protecție. Scoarța tânără este ușor de ros, mai ales iarna.

Pentru secetă, mulciul ajută la păstrarea apei în sol. Totuși, nu înlocuiește udarea. Dacă pământul se usucă în adâncime, pomul are nevoie de apă.

Dacă pomul este într-un loc cu vânt, tutorele rămâne util în primul an. Legătura trebuie verificată periodic, ca să nu strângă tulpina.

Prima tăiere după plantare

Prima tăiere ajută pomul să pornească echilibrat.

La cireșii tineri, tăierea se face pentru formarea coroanei, nu pentru rod. Scopul este să obții o structură bună, cu ramuri bine așezate și suficient spațiu între ele.

Nu tăia la întâmplare, ci urmărește lăstarii care contribuie la vigoarea pomului.

Dacă pomul este vargă, adică are o singură tulpină fără ramuri laterale, se scurtează la înălțimea potrivită pentru formarea coroanei. Dacă are ramuri laterale, se aleg cele bine poziționate și se elimină cele slabe, rupte sau orientate greșit.

Cireșul nu răspunde bine la tăieri foarte agresive. Rănile mari se vindecă mai greu, iar pomul poate deveni mai sensibil.

După plantare, este suficient să corectezi forma de bază și să elimini ce este deteriorat, având grijă de lăstarii tineri.

Rodirea pomilor fructiferi vine mai târziu. În primul an, prioritatea este prinderea și creșterea sănătoasă.